Tot ce trebuie să știi despre alăptare

Fiecare bebeluș este special. Și pentru că este special, știe să mănânce atât cât are nevoie. Atunci când cel mic este alăptat exclusiv, organismul mamei produce lapte suficient pentru a hrăni puiul de om. Cum? Simplu, când cel mic suge, sânul este stimulat, primește informația esențială: cât lapte trebuie să producă. 

De ce credem că nu se satură? Pentru că bebelușul cere des la sân. Acest lucru nu înseamnă doar că îi este foame, ci că are nevoie de mama lui. Alăptarea înseamnă mai mult decât hrănirea copilului, înseamnă iubire, liniște, alint, alinare, confort, hrană pentru suflet.

Ce se întâmplă dacă îi dau renumitul supliment? În loc să suga și să stimuleze sânul să producă lapte cât are copilul nevoie, îi dăm biberonul și rău facem. Cu timpul, perioadă de ordinul zilelor sau săptămânilor, bebelușul va face confuzia sân-tetină și va prefera biberonul, pentru că e mai simplu, laptele vine singur, fără efort. O să spuneți că doarme mai mult după formula de lapte. E normal, doar se digeră mai greu decât laptele matern. Ca termen de comparație, formula se digeră în 2 ore și jumătate, chiar 3 ore, în timp ce laptele matern se digeră rapid, aproximativ 40 de minute.

Acest lucru îl spun din proprie experiență, căci și eu am zis că nu se întâmplă nimic de la un biberon din când în când. Și ce credeți că s-a întâmplat? Pe la 3 luni mândra mea a refuzat definitiv sânul. De ce? Pentru că am fost slabă de înger și am cedat refuzului ei, iar acum la 8 luni fac eforturi să pompez și îi ofer doar lapte matern. Lapte-formulă a primit foarte puțin, de maxim 5 ori, în prima lună de viață. 

Așa că voi nu repetați greșelile mele. Biberonul sabotează lactația fără doar și poate. Nimic nu e mai bun decât laptele pe care noi îl putem oferi puilor noștri. 

Alăptarea nu se face la program. Până și noi mâncăm când simțim senzația de foame. De ce am face program de masă unui bebeluș, în condițiile în care el e în continuă dezvoltare și organismul lui știe foarte bine ce cere și de ce.

E adevărat că în timpul puseelor de creștere e greu pentru mămică, deoarece copilul vrea permanent la sân, dar situația nu durează mult, maxim câteva zile. Și merită efortul, pentru că anticorpii din laptele matern nu îi putem obține din altă parte.

Recomandările pediatrilor de a alăpta la program este strâns legată de necesitatea de a face program de masă bebelușilor hrănit cu formulă de lapte, pentru ca acesta se digeră în pana la 3 ore. În ciuda recomandărilor unora dintre medici, copilul alăptat se hrănește la cerere. Oricum în perioadele de puseu ei stau aproape nonstop la sân. 

Pentru o alăptare de succes avem nevoie de următoarele :
- o mămică relaxată, alăptarea corectă nu doare;
-un bebeluș nu foarte înfometat, este bine sa alăptăm la primele semne de foame (deschide gurița, duce mâna la gură );

- atașare corectă; 

- o poziție confortabilă de alăptat. 

Sursă informații: experiența personală și Alice Dobre, Owner la Mami și bebe. Mulțumesc, Alice!

Sursă foto: Pinterest. 

Urmărește-mă și pe Facebook: Jurnal de mamă

Primele cărți ale lui Miss S.

Cum eu sunt o mare amatoare de cărți, mi-am propus să îi insuflu și domnișoarei mele acestă pasiune, așa că am început să studiez oferta magazinelor de profil, astfel încât să aleg cărțile cele mai potrivite pentru copil, în funcție de vârstă.

Prima noastră carte este Pinguinul care voia sa afle mai multe, este o cărticică primită de Miss S., cu ilustrații frumoase, o poveste drăguță, pe placul celor mici. Totuși, cartea este adresată copiilor peste 5 ani, iar domnișoara mea este interesată doar să o mănânce. 😅 Așa că am pus-o la păstrare până mai crește.

Bebe invata. Prima mea biblioteca ilustrata. Aceste cărticele sunt foarte frumoase, colorate, drăguțe și utile totodată. Eu îi povestesc zilnic imagini din maxim două cărticele, alese aleatoriu, astfel încât să nu îi las timp să se plictisească. După ce terminăm de povestit, le "gustăm" puțin. 🍽

Mai nou, am descoperit minunatele cărți Usborne. Am achiziționat câteva adecvate vârstei lui Miss S. pentru cadoul de Crăciun. Imediat ce ne imprietenim cu ele, vă voi povesti experiența noastră. 

Urmărește-mă și pe Facebook: Jurnal de mamă

Cum să salvezi bradul de Crăciun de "leșin"

Noi am pregătit deja bradul de Crăciun pentru minunata ședință foto cu primul Crăciun sărbătorit în trei, primul Crăciun al lui Miss S., şi pot să vă spun, puțin amuzată chiar, că al nostru brăduț a și leșinat 😅 doar era prea cald în cameră, nimic mai mult.

Miss S. este foarte atrasă de globuri, luminițe și sclipici, așa că m-am gândit să îi dau de lucru cu un altfel de brad, unul mai sigur, despre care știu că nu va provoca un nou accident 🎄.

Voi ce părere aveți despre acest tip de brad de Crăciun? Vă tentează să îl achiziționați pentru cei mici?

Sursa fotografii: Pinterest

Urmărește-mă și pe Facebook: Jurnal de mamă

Aprilie-Roz

Bună! 

Hai sa ne cunoastem. Numele meu este Gabriela. Sunt fericita mămică a unei fetițe de 7 luni, un copil mult așteptat și foarte iubit.

De ce Aprilie-Roz

Aprilie pentru că sunt născută în aprilie, pentru că m-am căsătorit în aprilie, pentru că tot în aprilie mi-am cunoscut minunea și nu în ultimul rând pentru ca iubesc primăvara și lalelele. ⚘

Roz pentru că sunt mămică de fetiță, pentru că pana la 20 de ani nici nu suportam rozul, pentru că acum iubesc aceasta culoare din simplul motiv că viața poate fi roz dacă lupți pentru ce iubești.

De ce mult așteptat 

Miss S. Este un copil așteptat timp de 4 ani de mine și de soțul meu, ani grei pentru noi, cu multe probleme medicale și multe încercări de a ne mări familia.

După ce am încercat experiențe care mai de care mai neplăcute cu diverși medici ginecologi, care nu reușeau sa găsească o cauza a sarcinilor pierdute, am reușit sa găsesc medicul perfect. 

Tânăr, răbdător, calm și foarte bine pregătit, domnul doctor Istoc a reușit sa dea de cap problemelor mele medicale, iar după 2 ani de colaborare cu dânsul, multe investigații și multe peripeții, am reușit sa îmi îndeplinesc dorința cea mai arzătoare, aceea de a deveni mamă. 

La finalul lunii aprilie, la 40 de săptămâni și o zi, am devenit mamă, iar sentimentele pe care le-am trăit când mi-am ținut minunea în brațe sunt imposibil de descris în cuvinte. Un lucru e cert, puiul de om mi-a schimbat radical viața, m-a transformat intr-o femeie împlinită. 

Cam atât despre mine :) 
Restul este despre ea, Miss S.


Urmărește-mă și pe Facebook: Jurnal de mamă

Ziua cea mare

Era sâmbătă, o zi minunată, zi de primăvară, de sfârșit de aprilie, iar minunea mea era hotărâtă sa ne cunoască, după 40 de săptămâni și o zi de conviețuire cu mine. Sarcina a fost la fel ca ziua nașterii, frumoasă, plină de emoții și peripeții.

Timp de 40 de săptămâni am fost sigură că voi naște natural, fără anestezie peridurală, fără oxitocină sintetică sau alte minuni, iar atât soțul, cât şi medicul mă susțineau în toate deciziile mele legate de naștere.

Ajunsă însă la termen, cred ca m-am speriat :D , și am schimbat planul în cezariană, deoarece Miss S. avea 4,2 kg, iar la ecografia de rutină, pe care am efectuat-o săptămânal in ultima lună, medicul a descoperit și circulara de cordon, dar mi-a explicat clar că nu reprezintă o indicație pentru cezariană, nu reprezintă un pericol și că decizia imi aparține.

Împreună cu medicul meu, am programat operația de cezariană pentru sâmbătă la ora 10:00 AM, doar ca intre timp am intrat în travaliu în mod natural ;) Cu toate acestea, am rămas pe cezariană, iar la 10:55 AM s-a născut copilul mult dorit. Spre uimirea mea si a medicului, Miss S. avea fix 4,2 kg, cum spunea și ecografia din ziua precedenta și 54 cm.

           

               

În jurul orei 12:00 am fost dusa în salon, am fost vizitată și monitorizata îndeaproape de medicul meu, dar și de moașele și asistentele de pe secție, iar în scurt timp am primit puiul de om la piept, de unde nu a mai plecat pana la externare. Cu toate ca am fost învățată și susținută de moașe să alăptez, pentru noi alăptarea a fost un eșec total, dar vom vorbi despre alăptare cu altă ocazie.

Prima zi din viața lui Miss S. este memorabilă, nu voi putea uita ce sentimente minunate m-au cuprins când am auzit-o plângând prima dată, apoi când am mangaiat-o tot pentru prima dată.

Cam aceasta este experiența primei întâlniri cu Miss S. Pentru voi cum a fost experiența nașterii? 

Urmărește-mă și pe Facebook: Jurnal de mamă